Succesul sterilizări depinde exclusiv de etapele de predezinfectare și curățare adecvate

Reprocesarea dispozitivelor medicale reutilizabile rămâne o sarcină complexă și dificilă, care necesită respectarea unor proceduri stricte, precum și actualizări periodice, pentru a se asigura că reflectă cele mai recente progrese științifice și tehnologice.

Un lucru interesant este că standardul european pentru sterilizatoarele cu abur de mici dimensiuni EN 13060 specifică în §3.35:
„Prezența unui microorganism viabil pe orice element individual poate fi exprimată în termeni de probabilitate. Această probabilitate poate fi redusă la un număr foarte mic, niciodată, însă, redusă la zero”.

Un factor esențial, dar adesea subestimat, în obținerea stării sterile a instrumentelor este reprezentat de procesul de predezinfectare și curățare, acesta reducând semnificativ contaminarea microbiană inițială și aducând procesul mai aproape de "probabilitatea zero".

În ultimii ani de predare a metodelor de reprocesare către numeroși asistenți, am observat că multe clinici întâmpină dificultăți în îndeplinirea eficientă a etapelor cheie, mai ales predezinfectarea și curățarea. Această ineficiență provine adesea dintr-o lipsă de conștientizare a importanței fundamentale pe care o au aceste etape preliminare, atât în rândul personalului, cât și al medicilor dentiști. Chiar dacă tehnologiile moderne de sterilizare, cum sunt ciclurile de clasa B, sunt indispensabile pentru obținerea unor instrumente sterile, acestea nu pot, singure, să garanteze starea de sterilitate fără o predezinfectare corespunzătoare și o curățare temeinică, în prealabil. Eventualele deficiențe, în timpul acestor etape preliminare, pot avea consecințe grave pentru siguranța pacienților și a personalului, crescând riscul de leziuni sau infecții.

Acest articol își propune să evidențieze cele mai frecvente greșeli din fluxurile de reprocesare, cu accent special pe predizinfectare și curățare, oferind soluții practice pentru creșterea performanței la nivelul standardelor „de bune practici”, comparabile cu protocoalele de nivel spitalicesc. De asemenea, am observat și, prin urmare, doresc să subliniez confuzia în utilizarea termenului „decontaminare”.

(ISO/DIS 11139:2017 / 3.27 Biodecontaminare: eliminarea și/sau reducerea contaminanților biologici până la un nivel acceptabil).

În conformitate cu standardul internațional ISO 11139, „decontaminarea” se referă la eliminarea sau reducerea contaminanților biologici până la atingerea unui nivel acceptabil. Cu toate acestea, în practică, termenul este adesea interpretat greșit ca un sinonim pentru precurățare, curățare sau chiar pentru întregul flux de reprocesare. Pentru a evita confuziile, fiecare etapă a ciclului de reprocesare ar trebui să fie clar definită și denumită: predezinfectare, curățare, dezinfectare, întreținere, ambalare, sterilizare și depozitare.

Fiecare etapă îndeplinește un rol determinant în reducerea contaminării microbiene, iar termenul „decontaminare” nu ar trebui să fie utilizat ca termen generic pentru aceste procese. O terminologie clară ajută la o mai bună înțelegere, asigură implementarea corectă și facilitează documentarea corespunzătoare a procedurilor.

Când ar trebui să aibă loc predezinfectarea?

Toate instrumentele utilizate și neutilizate trebuie imersate în soluții imediat după utilizare, dar și pe toată durata procedurilor (freze și ace), dacă acestea sunt de lungă durată. Acest lucru va împiedica particulele de sânge, saliva și reziduurile să se usuce, ceea ce ar putea diminua eficiența următoarei faze de curățare. Multe ghiduri subliniază că băile de imersie trebuie să fie amplasate în sălile de tratament.

Notă: Acest articol nu se referă la piesele de mână, care ar trebui, evident, să fie procesate urmând aceleași faze ca și celelalte instrumente. Cu toate acestea, ele sunt mai specifice, de exemplu, nu pot fi imersate și curățate cu ultrasunete. Acestea sunt, de asemenea, mai problematice și datorită designului lor unic.

Ce tip de dezinfectant este potrivit?

Dezinfectarea este definită ca „un proces de inactivare a microorganismelor viabile, până la un nivel anterior specificat, ca fiind adecvat unui scop definit” (ISO/DIS 11139:2017-3.36). Prezentată astfel, nu ajută cu adevărat stomatologii sau asistenții să achiziționeze soluția de dezinfectare adecvată.
Obiectivul acestei faze inițiale este de a atinge un nivel intermediar de dezinfectare. Spectrul larg previzionat este ilustrat în figura 1.

Fișa tehnică a dezinfectantului indică adesea diferite rate de diluție și/sau timpi de expunere, în funcție de rezistența microorganismelor vizate, aspect care ar putea deruta utilizatorul și împiedica atingerea nivelului de dezinfectare corespunzător. Pentru a evita acest lucru, trebuie luate în considerare cea mai mare concentrație și cel mai lung timp de imersie/contact.

Notă: Un dezinfectant poate fi considerat „complet virucid” numai dacă inactivează atât virusurile încapsulate, cât și pe cele neîncapsulate, acestea prezentând rezistențe diferite, după cum este ilustrat mai sus. În mod ideal, dezinfectantul trebuie să prezinte un spectru larg fără compromisuri (!), cu cea mai mică rată de diluție și cel mai scurt timp de expunere.
O rată de diluție de 2% cu un timp de contact de 15 minute este considerată rezonabilă.

Notă: Cumpărarea unui astfel de dezinfectant se reduce adesea la preț, dar, fără îndoială, fără a compromite impactul așteptat! Adevăratul preț, care trebuie luat în considerare, este costul pe litru al soluției preparate. O soluție dezinfectantă care prezintă o rată de diluție de 2% față de 4% este cu 50% mai economică chiar dacă, la prima vedere, ar putea fi ușor mai scumpă. În final, vorbim de mai puțin de un euro pe litru, ceea ce este „ridicol” și neprețuit având în vedere siguranța și sănătatea personalului!

Cum trebuie preparat dezinfectantul cu o rată de diluție de 2%?

Pare evident, la prima vedere, dar am recunoscut că mulți utilizatori calculează greșit cantitatea de concentrat și/sau apă care trebuie amestecată. Acest lucru se datorează probabil faptului că rata de concentrare este de obicei exprimată în procente, de exemplu 2%, ceea ce echivalează cu 2 ml de concentrat la 100 ml de soluție dezinfectantă.
Eu recomand înmulțirea cu 10, ceea ce se referă la 20 ml la 1 000 ml (1 litru). Prepararea unei băi de imersie de 3 litri necesită 60 ml (3 × 20 ml) de concentrat completat cu 2 940 ml de apă (nu 3 000 ml!).

Cât de des trebuie înlocuită soluția dezinfectantă?

Cel puțin o dată pe zi. În fiecare dimineață, trebuie pregătită o nouă soluție dezinfectantă, într-o baie de imersie curățată din seara precedentă. Apoi, aceasta trebuie înlocuită ori de câte ori soluția devine tulbure. Având în vedere impactul acestei etape, soluția trebuie menținută curată și eficientă pe parcursul întregii zile.

Există și alte potențiale erori tipice care ar trebui evitate?

În afară de selectarea produsului greșit și de eșecul în pregătirea (diluarea) soluției, există câteva greșeli suplimentare care ar împiedica predezinfectarea și ar expune personalul la riscuri.

Care este următoarea etapă?

După predezinfectare, clătirea abundentă a instrumentelor cu apă (dură) de la robinet are ca scop îndepărtarea substanțelor chimice reziduale, în special în cazul elementelor cavitare și articulate. În cazul în care nu se efectuează o clătire completă, reziduurile chimice pot duce la colorarea și deteriorarea ireversibilă a instrumentelor.

Și ... curățarea?

Etapa de curățare înainte de dezinfectare și sterilizare este și ea de importanță esențială. Curățarea corespunzătoare stă la baza întregului ciclu de reprocesare și este fundamentală pentru o sterilizare sigură. După cum se menționează în majoritatea ghidurilor: „numai instrumentele curățate pot fi sterilizate”.

Instrumentele trebuie să fie examinate vizual pentru a fi lipsite de reziduuri organice, depuneri minerale, resturi și pete, înainte de sterilizare, deoarece acestea reprezintă un obstacol pentru abur. Curățarea adecvată contribuie suplimentar la reducerea contaminării microbiene și la apropierea de „toleranța zero”. Așa cum este ilustrat de Cercul lui Sinner, curățarea implică patru factori: temperatură, timp, acțiuni chimice și mecanice, care interacționează în proporții variabile. Dacă un factor este redus, pierderea trebuie compensată prin creșterea unuia sau a mai multora dintre ceilalți factori.

Să ne concentrăm asupra factorului mecanic, care joacă un rol major. Acesta generează fricțiune și presiune, adică forța necesară pentru a îndepărta depunerile, precum și pentru a reînnoi soluția de curățare în contact cu instrumentele. Dacă nu se utilizează niciun echipament, operatorul care efectuează curățarea manuală este expus la aerosoli și la un risc ridicat de vătămare. Această metodă de curățare manuală este considerată învechită de multe ghiduri, fiind astfel cea mai puțin eficientă. De asemenea, este dificil să se demonstreze și să se înregistreze eficiența și reproductibilitatea metodei.

Tehnologia modernă ne oferă echipamente automate capabile să garanteze rezultatele. Utilizarea unui proces de curățare validat, în conformitate cu EN ISO 15883-1/5, exonerează medicul de răspundere, ceea ce este „neprețuit”. Operatorul trebuie doar să „apese butonul ciclului”!

Termodezinfectorul (TWD) dispune de o fază finală de clătire la 93°C, astfel se realizează dezinfectarea termică, reducându-se suplimentar numărul microbilor din încărcătură. Deseori, utilizatorii cred că această dezinfectare ulterioară curățării înlocuiește predezinfectarea inițială, NU! Utilizarea unui TWD nu scutește utilizatorul de predezinfectarea de la scaun. Nu în ultimul rând, TWD usucă complet instrumentele în interior și în exterior, pregătindu-le pentru a fi împachetate și sterilizate de clasa B.

Concluzii

Având în vedere numeroasele erori posibile semnalate în acest articol, aș fi încântat dacă fiecare cititor ar găsi potențialul și satisfacția îmbunătățirii muncii sale; sau ar reuși să găsească dezinfectantul potrivit unui spectru cât mai larg, inclusiv virucid și micobactericid, precum și să înțeleagă mai bine rata de diluție pentru pregătirea corectă a băii de înmuiere. Abordând, în același timp, alte câteva posibile erori menționate, faza inițială de predezinfectare va contribui la eficiența întregului proces de reprocesare. Utilizarea ulterioară a unui proces de curățare automatizat și validat va crește și mai mult nivelul de performanță, aducându-l mai aproape de „cele mai bune practici”.

La fel ca noi, și tu ar trebui să fii motivat să „faci lucrurile cum trebuie”.

Biografie

Christian Stempf a desfășurat o activitate intensă în cadrul industriei dentare europene. Este implicat în domeniul prevenirii infecțiilor de 30 de ani, concentrându-se asupra reprocesării dispozitivelor medicale reutilizabile, în special sterilizarea și proiectarea zonelor de reprocesare. A acumulat cunoștințe practice și experiență valoroase prin activitățile sale zilnice și prin contactele cu profesioniști din domeniul sănătății și experți în domeniul prevenirii infecțiilor din întreaga lume. Este membru al comitetului european de normalizare (CEN-TC102), participând la două grupuri de lucru, și anume sterilizatoare cu abur și dezinfectoare, și a contribuit la dezvoltarea unui sterilizator high-end de clasa B. Christian susține prelegeri independente pentru profesioniștii din domeniul sănătății, precum și cursuri complete pentru asistenți în întreaga lume.