Prevenția este cel mai bun tratament - Partea a II-a

PD Dr. Kristina Bertl, PhD MSc MBA

Importanța prevenirii bolii periimplantare este un aspect pe care l-am evidențiat deja într-un raport anterior („Prevenția este cel mai bun tratament!''), al cărui subiect principal au fost concluziile celui de-al 18-lea Workshop European de Parodontologie. Având în vedere că tratarea bolii periimplantare continuă să reprezinte o provocare uriașă, se justifică o reexaminare a subiectului prevenției, pe baza unei noi analize (Sun et al. 2023), precum și analizarea acestuia din mai multe perspective. La urma urmei, așa cum am stabilit în primul nostru raport, prevenția ar trebui să fie o prioritate absolută.

Prevenția este cel mai bun tratament - Partea a II-a

Prevenția presupune atâtidentificareafactorilor de risc, cât și asumarea măsurilor de evitare și/sau minimizare a acestora. Factorii de risc asociați afecțiunilor periimplantare (mucozită periimplantară, periimplantită) pot fi în general împărțiți în trei categorii:

Factorii de risc specifici pacientului, care determină apariția afecțiunilor periimplantare, includ în primul rând antecedente de parodontoză și fumat, urmat îndeaproape de diabet. Cu toate acestea, există încă multe semne de întrebare cu privire la factorii de risc genetici în acest domeniu.

Factorii de risc specifici implanturilor sunt, în principal, asociați cu intervenția chirurgicală și cu protezarea implanturilor. Factori precum poziționarea implantului, structura țesuturilor dure și moi și componentele protetice utilizate au un rol în acest sens, la fel ca și forma restaurării protetice.

Pe termen lung, există doi factori de risc care se disting în mod special: 1) obișnuințele privind igiena orală (controlul plăcii dentare) și 2) terapia de întreținere a implantului. Acești factori sunt bine-cunoscuți și, probabil, doi dintre cei mai importanți în ceea ce privește riscul. Având în vedere că etiologia afecțiunilor periimplantare se bazează pe acumulările de biofilm și pe disbioză, este evident că instruirea pacienților cu privire la modul corect de întreținere a igienei orale acasă trebuie să fie o prioritate absolută. Cu toate acestea, știm, de asemenea, că predispoziția către afecțiunile periimplantare variază, astfel că un anumit nivel al plăcii nu înseamnă neapărat declanșarea acestora la fiecare pacient. Acesta este și motivul pentru care terapia de întreținere a implantului este vitală. Astfel, dacă pacienții vor urma cu consecvență regimul recomandat, tratamentul de întreținere a implanturilor poate face posibilă diagnosticarea și tratarea bolilor periimplantare, într-un stadiu incipient și, astfel, se poate spera la prevenirea evoluției acesteia. De asemenea, de reținut este faptul că factorii de risc, atât cei specifici pacientului, cât și cei specifici implantului, pot fi ținuți sub observație pe parcursul tratamentului de întreținere, astfel încât să poată exista o reacție adecvată la timp și, în mod ideal, să fie minimizați.

Referințe

1. Sun TC, Chen C-J, Gallucci GO. Prevenirea și managementul bolii periimplantare. (Prevention and management of peri-implant disease). Clin Implant Dent Relat Res. 2023;25(4):752‐766. doi:10.1111/cid. 13206