Dinte sau implant?

PD Dr. Kristina Bertl, PhD MSc MBA

Cum e cel mai bine? Ar trebui ca dinții parodontotici compromiși sever să fie conservați sau înlocuiți cu implant? Din nefericire, aceasta este o întrebare cu care ne confruntăm adesea în practica noastră clinică zilnică și, întrucât terapia cu implanturi este un tratament foarte costisitor, devine evidentă necesitatea unei analize care să determine care dintre cele două opțiuni - 1) păstrarea dintelui sau 2) înlocuirea acestuia cu un implant - va fi mai rentabilă pentru pacient.

Dinte sau implant?

Răspunsul la această întrebare referitoare la eficiența costurilor depinde, în mod evident în mare măsură, de sistemul de asistență medicală relevant, dar, cu toate acestea, un grup de cercetători canadieni (Nagpal et al., 2024) a analizat această problematică, realizând o consultare sistematică a literaturii de specialitate pentru a sumariza probele disponibile în acest sens.

În abordarea acestei probleme, este evident necesar să se ia în considerare mai mulți factori (de cost):

Nagpal et al. au reușit să identifice un total de 12 studii pe această temă, dintre care nouă au abordat rentabilitatea conservării dinților la pacienții cu parodontopatie severă, iar trei dintre acestea au analizat rentabilitatea înlocuirii dinților compromiși parodontal cu implanturi. Au rezultat două concluzii foarte importante: 1) Din punct de vedere financiar, este mai ieftin să se păstreze dinții proprii ai pacientului; și 2) pe termen lung, cel mai mare factor de cost este tratamentul parodontal de susținere.

Primul punct ne oferă un răspuns clar la întrebarea pe care am pus-o mai sus, în timp ce la cel de-al doilea punct ar trebui adăugată o informație importantă, și anume, chiar dacă dinții individuali, sever compromiși din punct de vedere parodontal, sunt înlocuiți cu implanturi, pentru marea majoritate a pacienților, acest lucru nu presupune că nu va mai fi nevoie de terapie parodontală de susținere - dimpotrivă! Terapia parodontală de susținere este, de regulă, în continuare necesară, iar pacienții cu antecedente de parodontopatie sunt, de asemenea, pacienți cu risc pentru bolile periimplantare. Acest lucru înseamnă, la rândul său, că pentru pacienții cu parodontoză, în special, chiar și atunci când au implanturi, va fi nevoie de terapie parodontală de susținere și de terapie implantară regulată și frecventă și, prin urmare, alegerea soluției implantului nu duce, de fapt, la nicio economie în ceea ce privește componenta cea mai costisitoare (terapia parodontală de susținere). În plus, este necesar să se țină cont de faptul că soluțiile de implant suferă adesea de complicații mecanice și/sau biologice, care, la rândul lor, cresc costurile aferente acestei opțiuni.

Referințe

1. Nagpal D, Ibraimova L, Ohinmaa A, Levin L. Raportul cost-eficiență al prezervării dinților versus implantarea, la pacienții cu boală parodontală severă: o analiză sistematică. (The cost-effectiveness of tooth preservation vs implant placement in severe periodontal disease patients: a systematic review). Quintessence Int. 2024 Jan 23;55(1):76-85. doi: 10.3290/j.qi.b4500025.